29 Iar dac[ au venit la Iacob, tat[l lor, în @ara
Canaanului, i-au povestit toate câte li se întâmplaser[, zicând: 30 „Omul care-i st[pân peste @ara aceea ne-a vorbit cu asprime \i ne-a pus sub paz[, ca \i cum noi ne-am fi dus s[-i spion[m p[mântul. 31Dar noi i-am spus: Suntem oameni pa\nici, nu suntem spioni; 32 noi suntem doisprezece fra@i, fii ai aceluia\i p[rinte; e unul care nu mai este, iar cel mai mic este acum împreun[ cu tat[l nostru în @ara Canaanului... 33Îns[ omul care-i st[pân peste @ara aceea ne-a zis: Iat[ cum voi cunoa\te eu c[ sunte@i pa\nici: L[sa@i aici la mine pe unul din fra@i, lua@i-v[ grâul pe care l-a@i cump[rat pentru familia voastr[, \i duce@i-v[; 34 dar s[-l aduce@i la mine pe fratele vostru cel mai mic, \i atunci voi cunoa\te c[ nu sunte@i spioni, c[ sunte@i oameni pa\nici; pe fratele vostrua vi-l voi da înd[r[t, iar voi ve@i putea s[ cutreiera@i @ara pentru nego@”.
35 Dar când ei \i-au de\ertat sacii, iat[ c[’n sacul fiec[ruia era punga cu argintul s[u; \i dac’au v[zut, ei \i tat[l lor, pungile cu argintul lor, au fost cuprin\i de spaim[. 36 |i le-a zis Iacob, tat[l lor: „M’a@i l[sat f[r[ copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, \i-acum vre@i s[ mi-l lua@i pe Veniamin! Pe mine cade totul...”. 37 Dar Ruben i-a gr[it tat[lui s[u, zicând: „D[-mi-l mie în seam[, \i eu @i-l voi aduce înapoi; dac[ nu @i-l voi aduce, s[-i omori pe cei doi feciori ai mei!” 38 Dar el a zis: „Nu! Fiul meu nu se va coborî cu voi [în Egipt], pentru c[ fratele lui a murit \i doar el a r[masb. Dac[ i se întâmpl[ vreun r[u pe calea’n care-ave@i a merge, atunci cu’ntristare îmi ve@i pogorî c[runte@ile în loca\ul mor@ilor”c.
